Anca Munteanu:
Ramasesem saptamana trecuta la capacitatea de a intelege ce se-ntampla in familie, la a intelege simptomul, si spuneai ca aceasta "intelegere" nu tine de partea cognitiva, de inteligenta, ci de capacitatea de a simti, de a "auzi" o dificultate, o problema, o suferinta.

De fapt, cred ca simptomul este astfel constituit incat sa fie de "ne-inteles". Asta pentru ca desi el are legatura cu diferite amintiri, afecte, evenimente, persoane, situatii din viata subiectului, aceste legaturi nu sunt constiente. Putem lua exemplul unei suferinte pentru care cineva cere ajutor dar care poate fi "ascutata" in contextul functionarii de ansamblu a familiei.

Claudiu Ganciu:
Un simptom este ”ne-inteles” si vizibil. Daca cineva dintr-o familie cere ajutor, atunci cererea este a familiei - adica este posibil ca, daca cineva dintr-o familie are o boala psihica, aceasta boala ar trebui auzita in contextul functionarii de ansamblu a familiei. Adica prin functionarea de ansamblu a familiei inteleg ceva care este ”legatura” - modul in care s-au asezat legaturile. Simptomul este in relatie cu legaturile si nu cu cognitivul. Legatura nu este exclusiv rationala desi exista o parte in care stii ce este legatura cu celalalt membru al familiei. Cred ca simptomul, atunci cand vorbim de familie, si vorbim de un simptom familial este o forma de evidentiere a legaturilor. Dar cred ca intram pe un teren care face obiectul temei - simptom si legatura familiala.

Anca Munteanu:
Asadar spui ca simptomul individului auzit in contextul legaturilor familiale are un sens grupal. Asta inseamna ca grupul familial "spune" ceva prin boala de care sufera unul dintre membrii sai. Acest mesaj (simptomul) despre care spunem ca este de "ne-inteles" aduce la suprafata o legatura "dificila" ea insasi. Poate fi relatia dintre doi membrii din acceasi generatie (legatura de cuplu sau fraterna) sau din generatii diferite (relatiile dintre copii si parinti sau bunici). In aceasta abordare familiala a simptomului, putem asculta ce spune familia in intregime, toti membrii care sunt prezenti si care sunt legaturile care exista intre ei.

Claudiu Ganciu:
Cred ca ideea ca simptomul este neinteligibil pleaca de la faptul ca un om spune asa: ”nu inteleg ceea ce mi se intampla” In cazuri cum sunt atacurile de panica sau disfunctii sexuale si care au o forma medicala de multe ori, apare ideea unei boli fizice. Aceasta boala fizica este tratata de un medic. Pana aici este inteligibil. ”S-a intamplat ceva in organism si acum merg la doctor si ma tratez”. Ajunge la doctor si acesta spune: ”esti sanatos”. In momentul acesta nu se mai intelege nimic si simptomul apare ca un ”ne-inteles”. Dar nici acest proces nu este imediat ci este formulata o alta ipoteza (doctorul nu este capabil, am fost deocheat, etc.) sunt alte modalitati si tentative de intelegere a simptomului. Cand toate acestea sunt terminate se poate pune pe seama ne-intelesului.

In legaturile familiale, a relationa un simptom la legatura familiala este un proces si mai anevoios si, poate, mai greu de acceptat. Daca simptomul se manifesta la celalalt, de ce sa ai tu o contributie? Este ceva ce pare a incalca legile logicii pentru ca nu se accepta legatura.
In cazul atacului de panica nu se accepta ca exista o cauza in inconstient. In cazul legaturii familiale ceea ce este inacceptabil ratiunii este legatura, adica relatia inconstient - inconstient.

Anca Munteanu:
Noi lucram exact cu aceasta parte de ne-inteles, inconstienta. Persoana respectiva aduce problema, suferinta lui, si o manifesta intr-un fel, spune despre ea si vrea ca ea sa o rezolve, cere ajutor pentru a scapa de suferinta. Nu stie cum a ajuns sa manifeste respectivul simptom, nu stie de ce si nici daca are un sens. La inceput vine sa scape de el si cere asta: "Vreau sa ma ajutati sa fiu din nou ca inainte", "Nu mai pot sa vorbesc in public", “Nu mai simt placere sexuala", "Ma tem mereu ca voi fi atacat". Alteori, vin mai multe persoane, un cuplu de exemplu, in care sotia se plange ca sotul nu ma este interesat sexual de ea sau o mama cu un copil care nu accepta sa ramana la gradinita. Ei "spun", transmit, fiecare in felul sau, prin vorbe, gesturi, tacere, mimica etc doua feluri de mesaje. Unul constient, manifest si altul inconstient, latent. Aceste schimburi de mesaje au loc atat intre ei, membrii familiei cat si cu psihologul.

Claudiu Ganciu:
Intelegerea simptomului inseamna aducerea la un numitor comun a celor doua mesaje. Auzirea propriului continut inconstient genereaza o alta imagine a simptomului.

Pe de alta parte, continutul latent chiar atunci cand ar fi auzit de psihoterapeut si spus de pacient nu inseamna un final de terapie. Faptul de a auzi continutul latent, nu presupune in mod implicit ca redarea acestuia pacientului ar produce ceva. De ce? Pentru ca acest lucru nu presupune intelegerea simptomului de catre pacient. A deveni un ne-inteles, inteles este procesul terapeutic. Intelegerea poate sa aiba loc doar in relatiile psihoterapeut - pacient (intr-un dispozitiv individual) sau in ansamblul grupului format din terapeut / terapeuti si cuplu / familie. Fara aceste relatii nu poate exista intelegere iar ne-intelesul va ramane ne-inteles. Transmiterea eu cred totusi ca ramane unitara. Adica un continut manifest exista impreuna cu cel latent si nu sunt doua continuturi diferite, doua mesaje.

Indiferent de sistemul de referinta, continutul latent este legat de suferinta, fie ea personala sau de grup familial. Dar suferinta lipseste din simptom si asta il face ne-inteles. Ramane sa vedem in articolele urmatoare ce este acest simptom de care vorbim.

Sursa: Psiholog Anca Munteanu si Psiholog Claudiu Ganciu
www.centrupsihologie.ro