Anca Munteanu:
Ne propusesem sa discutam despre cum este resimtita o suferinta familiala si aveam cateva exemple de evenimente care aduc suferinta membrilor familiei. Toate aveau ceva in comun si anume caracterul neasteptat, traumatic, pentru care nu avem posibilitatea de a reactiona, nici de a le preveni, nici de a le face fata. Ne iau intr-un fel sau altul prin surprindere, ne depasesc, ne coplesesc, ne indurereaza, ne ranesc, ne umilesc.

Intre timp insa a sosit un al doilea comentariu la articolul despre trairea absentei in familie, in care o cititoare spune ca fiecare membru are asteptari diferite, ca ea poate crede ca da mai mult in relatie si el poate crede ca este cel care ofera mai mult. Asta se refera la ce asteapta fiecare si la imaginea pe care o are. De asemenea, cititoarea considera ca femeile se implica mai mult in relatie, o analizeaza mai mult. Si asta mi se pare o "asteptare", o imagine despre femei in general sau despre implicare.

Putem pune in legatura aceste asteptari cu aceste evenimente ne-asteptate?

Claudiu Ganciu:
Exista o relatie evidenta, tautalogica intre asteptari si eveniment neasteptat - ”orice eveniment neasteptat nu este asteptat”. Ca urmare el are 100% probabilitatea de a fi absolut inedit chiar daca este in firea lucrurilor ca acel eveniment sa se intample.

Aici avem doua etape - cea a asteptarii, pe care o pot pune cu usurinta pe seama unei nevoi de control. Daca stiu ce va urma, atunci stiu ca pot controla evenimentele ulterioare ce se vor desfasura si realitatea care cuprinde elemente surprinzatoare de multe ori. Nevoia de control uneori este foarte puternica. In aceste cazuri vorbim despre o incapacitate de suportare a imprevizibilului. Iar acest imprevizibil are multe fatade.

Neasteptatul poate sa fie in realitate, poate sa fie in relatia cu fantasma, poate sa fie in propriile ganduri, etc. In realitate un defect la o instalatie este un eveniment neasteptat. In relatia cu o fantasma - ai fantasma ca femeia se implica mai mult si constata ca nu intotdeauna este asa - acesta este un eveniment neasteptat. In propriile ganduri sau trairi cand constati ca simti sau gandesti lucruri despre tine pe care nu le-ai avut inainte si, ma gandesc aici, la acel ”nu m-am mai gandit la asta” care apare deseori intr-o relatie psihoterapeutica.

In rezumat, eu cred ca exista o capacitate naturala de a trai ”imprevizibilul” si cu cat aceasta capacitate este mai redusa cu atat refuzul unei experiente noi este refuzat. Nasterea unui copil intr-o familie este un eveniment dorit, asteptat, cautat. Dar acest eveniment presupune o stare de neasteptat, de imprevizibil - el va fi cumva, va avea anumite caracteristice care nu pot sa fie estimate. Cred ca si incapacitatea unor femei de a ramane insarcinate desi din punct de vedere biologic indeplinesc criteriile, poate sa fie pusa pe seama incapacitatii de a suporta imprevizibilul.

Anca Munteanu:
Atunci ne putem pune intrebarea care este legatura intre un eveniment neasteptat si unul traumatic, care produce o suferinta familiala. Sigur ca exista si "surprize placute" dar despre ele putem spune ca pot fi gestionate, elaborate de familie chiar daca nu au fost astepate. Dar suferinta familiala? Cand apare ea? Ce o produce?

Eu am facut initial legatura intre ne-asteptat si aducator de suferinta in ceea ce priveste un eveniment din viata familiei. Nu stiu ce anume m-a facut sa le pun in legatura. Poate am legat incapacitatea de "a face fata", de a elaboa, gestiona ce s-a intamplat, trairea, consecintele de cum va ramane respectivul eveniment in istoria familiei. Pentru ca adesea auzim povestiri ale unor evnimente care au avut loc cu multi ani in urma, in alte generatii decat cele de astazi. Ce au patit parintii, bunicii, alte rude, ce au trait, cum au reactionat si mai toate au legatua cu ceva neasteptat, imposibil de controlat asa cum ai spus, traumatic, ceva care a lasat urme, a schimbat cursul firesc al vietii, a adus suferinta, tulburare, dezorietare. Imi vin in minte razboiul, mutarile, parasirile, despartirile, mortile, bolile, violentele. Cararacterul lor de ne-prevazut le-a facut sa fie si imposibil de elaborat si sa ramana ca urme dureroase pana la noi, desi nu le-am trait direct.

Claudiu Ganciu:
Eu as vedem putin diferit. Ceea ce au patit bunicii, strabunicii, etc. creeaza o asteptare la nivel fantasmatic - ca si persoana sa pateasca la fel, sa se repete istoria. Daca cancerul este o boala de familie, te astepti inconstient ca si tu sa patesti la fel. Daca stii ca toate rudele din partea tatei au divortat, te astepti ca si tu sa repeti istoria. Acesta este ”asteptatul”. Te astepti sa se intample aceleasi lucruri ca cele din grupul familial caruia ii apartii. Acest asteptat este o repetitie a suferintei familiale la nivel inconstient, fantasmatic.

Evenimentul surpriza este in plan real, se vede. El este produs de o persoana suficient de puternica. Exista o boala care apare la un membru de familie. E o surpriza pentru ceilalti pentru ca nimic nu justifica vreo asociere cu ceva, cu o cauza. Eu as opta pentru ipoteza ca surpriza vine din intalnirea brusca cu propria suferinta familiala. Daca ea este elaborata, exprimata chiar, elementul surpriza nu mai apare ci apare continuitatea fireasca.

Oamenii simt mai curand nevoia de a tine sub control suferinta decat sa o ”asculte”. Imi este greu sa consider ca evenimentele de amploare de tip razboi, foamete, criza economica au capacitatea de a genera o suferinta familiala. As opta mai curand pentru ideea ca aceste evenimente creeaza un context de manifestare a suferintei. Spre exemplu teama de moarte exista si cand e pace iar in timp de razboi primeste o confirmare reala.

Anca Munteanu:
Cand spui ca primeste o confirmare reala, te referi probabil la aceasta intalnire dintre ceva interior si ceva din realitatea exterioara. Dar daca realitatea exteriooara este una de acet tip, razboi, dezastru natural etc. inseamna ca mediul exterior noua este foarte agresiv si ca la foarte multi oameni se produce aceasta intalnire intre o spaima interioara si o confirmare din exterior. Mi se pare sa aceasta categorie mare de oameni, aceasta multime care simte la fel, pateste la fel, trece prin evenimente asemanatoare este diferita de situatia in care eu singura m-am intalnit cu ceva care m-a surprins.

Una dintre cititoarele noastre a pus femeile intr-o categorie unitara sustinand ca ele se implica mai mult intr-o relatie decat barbatii. Exista o traire de comuniune, de asemanare in a te simti la fel cu altii, in a fi intr-o categorie de oameni. Asa cum se spune despre oameni care au trait intr-o anumita perioada "era in timpul razboiului", asta fiind in masura sa dea o imagine globala, de fond a vietilor lor.

Claudiu Ganciu:
Inteleg atunci ca suferinta devine o forma de apartenenta. Daca femeile se implica mai mult, implicarea se traduce in apartenenta la sexul feminin. Urmarind aceeasi logica ar rezulta ca exista o suferinta care este impartasita de un grup iar apartenenta la acel grup, ar defini implicit starea de suferinta.

Nu ma refeream la o intalnire intre ceva interior si ceva exterior ci la surpriza pe care o ai cand vezi ca o fantasma inconstienta devine realitate. Un om poate avea fantasma razboiului, a uciderii, a propriei morti. Dar el stie, eventual, ca este o fantasma. A fi implicat intr-un razboi, implica ”a vedea” propria fantasma desfasurata in realitate. Dupa parerea mea vorbim despre intalnirea a ceva interior si ceva din realitate exterioara doar in masura in care persoana isi accepta si elaboreaza propria fantasma. Starea de spaima de care vorbesti este consecinta resimtirii propriei fantasme ca fiind inspaimantatoare. Daca fantasma propriei morti este atractiva atunci razboiul devine atractie si nu sperietoare.

Scopul unei interventii psihoterapeutice pe o familie ar putea sa fie obtinerea unei reprezentari a unei fantasme si a asocierilor implicate.


Sursa: Psiholog Anca Munteanu si Psiholog Claudiu Ganciu
www.centrupsihologie.ro


Spune-ti si tu parerea pe forum si participa la discutie.